Daniel

Inteligent. Dur. Rece. Tipul barbatului misterios care te atrage numai prin faptul ca e aproape invizibil oriunde ar fi. Si asta te face sa te gandesti la o mie de posibilitati de a-l avea.

Neindemanatic. Pentru el sentimentele si felul de a le arata sunt doar o parte insignifianta a vietii lui inconjurate de jobul solid care il apara de instabilitatea materiala. Multe femei ar ridica sprancenele daca i-ar auzi vocea barbateasca vorbind despre ultimele proiecte la care el a lucrat.

Orgolios. Mult prea orgolios pentru acest decembrie. Exagerat de orgolios pentru toata viata lui.

Daniel considera ca ma iubeste. Insa nu o spune niciodata. Eu, creativa, ar trebui sa deduc din saruturile lui, din modul indiferent dar implicat, din ratiunea rece care ma aduce cu piciorele pe pamant. Din saruturile lui.

Daniel nu imi vorbeste niciodata despre ceea ce simte. Nu reusesc sa termin niciodata o intrebare...buzele imi sunt acoperite de un sarut apasat...Cineva mi-a spus ca 90% dintre problemele unui cuplu se rezolva in pat. Sa fi auzit si el asta?

Daniel nu e matur. Chiar daca el crede ca e. Il incurajez sa creada in maturitatea lui, chiar daca, la un moment dat sunt lovita direct de ideea ca el e maturul si eu sunt un copil ce are nevoie de un parinte nu de un barbat.

Lui nu ii place blogul meu. E prea personal. Scriu ce simt eu. Nu poate citi pentru ca sunt prea multe cuvinte puse in fraze abstracte. El s-ar juca mai degraba cu milioane de cifre. Nu incerc sa-l conving sa faca ceva ce nu ii place.

El e Daniel. Parte din viata mea. Din mine. De atunci pana candva. E acel BAD al vietii mele de care, momentan, nu vreau sa ma rup. Poate nici nu voi vrea vreodata.

Gândului

Dragul meu gând pierdut,

De azi nu mai reuşesc să tremur la fiecare cuvânt de-al tău. Refuz să diger mintal fiecare frază a ta, fiecare idee, fiecare suprapunere cu fiinţa mea.

De azi ascund in ceaţa dimineţii toate visele nocturne şi toate atingerile tale parcă inocente şi imature. Strângerea mâinii mele de femeie in palma ta de bărbat, zâmbetul de copil dependent de sărut şi strâmbătura ştrengară a nasului atunci când simţeai că vrei să spui ceva şi nu găseai cuvintele.

De azi mă rup de fiecare sărut in parte şi de toate dorinţele carnale inăbuşite de raţiune şi moralitate, de fiecare centimetru al pielii tale calde şi moi, de respiraţiile sacadate şi speriate.

De azi deschid ochii şi mă privesc. Mă critic. Mă admir. Îmi zâmbesc. Îmi risip lacrimile. Întind gâtul lung spre oglindă, măresc ochii, aranjez părul. Arăt la fel. Nu se schimbă nimic la mine. Ruptura nu îmi desfigurează faţa, nu sângerează, nu doare, nu e palpabilă. Nu e logică.

De azi poate sunt doar mai săracă cu un gând compensat de linişte. Calm nu gol. Resemnare nu ură. Nu am pierdut decât trei clipe. Şi le voi recupera trăind dublu alte trei clipe. Epuizând orice resursă de zâmbete, timp şi spaţiu.

Acum, dragul meu gând pierdut, sunt eu. Nu te întoarce. Vei găsi numai imaginea mea matinală imprimată pe oglinda din baie. Eu voi fi deja departe, gândind intr-un alt mod, mai personal, mai aproape de ochii mei căprui cu sprâncene groase.

Se risipeşte ceaţa de afara. La fel ca şi gândul meu.

Nostra guerra

Legione numero 1 - Tu. Io. Loro.

Legione numero 2 - Tuo attaco sul miei pensieri.

Legione numero 3 - Una mattina con te.

Legione numero 4 - Atenzione. Sorriso. Bacio. Noi.

Legione numero 5 - Silenzio. Respiro. Dolore.

Legione numero 6 - Loro. Io. Tu.