Azi, în timp ce mă bucuram de o pungă de pufuleţi pe o barcă din parc, el mă întreabă legănându-şi golăneşte picioarele ... Auzi, dar ce simţi tu prin durerea asta de care zici ... adică, na, unde te doare de fapt?
Zâmbesc şi înghit un pufulete. Sărat.
Îi spun că doare in creştet şi se transmite în piept..undeva lângă inimă. Şi stă acolo lângă sufletul tău, roade fiecare celulă până ajunge in bătaia inimii...de acolo revine in creştet... dispar două, trei ganduri...se reîntoarce lângă inimă şi roade...roade alte celule... un ciclu continuu care îţi termină energia, îţi consumă culoarea din obraji şi te ţine aşa ... într-o stare de comă vie...
Aha...deci...tu..eşti în comă vie? Sau ... nu?
Îi spun că este simpatic. Îmi ia pufuleţii din mână şi îmi dă un Kinder...După sărat e întotdeauna bun dulcele...
