Tie

...te voi iubi.

Fiecare gest, zambet sau respiratie vor fi plajele calde pe care ma voi relaxa. Pe care voi trai fiecare moment frumos.
Vei fi vacanta mea zilnica, vei fi pauza de ganduri si oboseala.

Imbratisarea ta va mentine, ca un pilon puternic, toate visele si temerile mele. Va alunga demonii si va fi ceea ce voi cauta neincetat in momentele de nebunie.

Cand va durea, vei stii sa anesteziezi orice emotie care imi face rau.

Vei tine in palmele tale mari obrajii mei plini de lacrimi.
Buzele tale imi voi cunoaste fruntea, parul, mainile. Voi tanjii dupa ele cand nu vei fi aproape. Le voi gusta cateodata apasat si lung, alteori scurt, uimitor de repede, iti voi intoarce zambete.

Vei dormi langa mine. Respiratia ta se va simti adanc, de la gat spre sani, se va cuibari in jurul inimii si va lega inevitavil pulsul sacadat de amintirile frumoase. Te voi memora, te voi pastra in mine. In sange.

Voi tremura cand, in intuneric, ma vei saruta...
Voi naste in fiecare dimineata o alta emotie. Pe care o vei purta cu tine toata ziua. O vei creste, modifica.

Seara, obosit, iti vei arunca cravata pe fotoliu, ma vei imbratisa si vei spune: "...maseaza-mi fruntea. Pastrez atatea ganduri frumoase si nu gasesc cuvintele." Voi zambi, te voi saruta, te voi mangaia...imi vei vorbi numai din priviri. Si eu voi intelege.

Va fi simplu si frumos. Ne vom certa, vom tipa, vom face dragoste, vom alerga, vom vorbi, vom respira. Vom trai. Vei trai prin mine. Voi gandi prin tine. Vom reinventa profunzimea si vom revolutiona sarutul. Vom fi fara trecut sau viitor. Vom fi aici si acum, un permanent prezent.

Cand vei veni...
...ma vei iubi.

Gandul de azi...

...azi iar e o zi ciudata, parca rupta dintr-un film.

Azi m-am trezit foarte tarziu, cu toate ca imi propusesem un 8, maximum 8 si jumatate.

Inca nu imi dau seama ce imi face viata ciudata. Poate prezenta ta, prezenta ce transforma orice traire in ceva mai intens decat de obicei.


Oboseala nu. Lipsa energiei nu. Poate ma schimb, cresc, asimilez toate experientele si le transform intr-un usor egoism si curaj nebunesc. Poate voi gresi din nou, mai puternic, tocmai pentru a creste si mai mult...Nu stiu.

Da. Sunt multumita de mine, de ceea ce am reusit sa construiesc pana acum, de modul meu de a fi. Mi-e drag de prietenii mei vechi, de faptul ca ii am...Mi-e drag de parintii mei si sunt mandra de al' mic...

Dar eu? Eu? Ma simt al naibii de singura. Si nimic nu e suficient. Absolut nimic. Am atatea de facut si ma pierd in detalii de genul asta. STiu, poate parea absurd. Poate m-am plafonat. Poate trebuie sa schimb jobul. Sau poate am nevoie de cineva care sa ma ia acum in brate si sa-mi spuna ...cateodata poti fi nebuna de-a dreptul...hai fii cuminte!...

Vreau sa plang. Sunt atat de slaba incat ma voi intarii cu lacrimi. Da...voi sta zece minute, voi scoate tot, imi voi spala fata, voi pune un jeans, o camasa, un gand bun si voi pleca la lucru.

Voi face lucrurile ca si pana acum. Fara sa le gandesc prea mult. Voi incerca sa imi fac ordine in birou.

Sa il redecorez. Poate cumpar si niste flori. Ma gandeam serios sa fac asta....

Hai mah ca va fi bine!

...eu ies pe orbită să privesc stelele...ai putea să mă ţii de mână până ajung?...

Gânduri ...

Azi, în timp ce mă bucuram de o pungă de pufuleţi pe o barcă din parc, el mă întreabă legănându-şi golăneşte picioarele ... Auzi, dar ce simţi tu prin durerea asta de care zici ... adică, na, unde te doare de fapt?
Zâmbesc şi înghit un pufulete. Sărat.

Îi spun că doare in creştet şi se transmite în piept..undeva lângă inimă. Şi stă acolo lângă sufletul tău, roade fiecare celulă până ajunge in bătaia inimii...de acolo revine in creştet... dispar două, trei ganduri...se reîntoarce lângă inimă şi roade...roade alte celule... un ciclu continuu care îţi termină energia, îţi consumă culoarea din obraji şi te ţine aşa ... într-o stare de comă vie...

Aha...deci...tu..eşti în comă vie? Sau ... nu?

Îi spun că este simpatic. Îmi ia pufuleţii din mână şi îmi dă un Kinder...După sărat e întotdeauna bun dulcele...

Imagine. Ziua 1.

Ochi calzi, senini.

I-am simtit in dimineata asta cand am ajuns la birou. Le-am zambit in pauza ta de pranz.

Cand iti parasesti biroul, tastatura ta se raceste. Monitorul ingheata. Si eu simt. Te chem. Revii de fiecare data ca un copil strengar si spui o gluma. Te iert si iti raspund cu un zambet.

Stiu cand ajungi acasa si urci in camera ta. Iti simt pasii obositi. Si, daca ai deschide fereastra, as putea sa domolesc o clipa din batranetea zilei prezente...

Emotiile tale puternice imi inunda pielea. Le simt, le impartasesc... doar ca nu langa tine...

Ieri noapte am adormit pentru ca am stiut ca m-ai imbratisat ...

Stii steaua ta ce jucausa e? Mereu imi lumineaza palmele...Ca sa pot trage patura si visa cald si frumos...Asa ca tine...

Be pure!

M-am intoxicat cu tine. Plămânii mei respiră răsuflarea ta. Fiecare parte a corpului meu arde in locurile atinse de tine. Mintea înşiră fără oprire imagini colorate, braţe, zâmbete, lacrimi. Buzele mele poartă, ca un tatuaj, săruturile tale scurte şi apăsate. Mâinile îmi sunt amorţite şi îngheţate.

Tuşesc cuvintele tale şi mă acopăr cu o plapumă de speranţe rupte şi îmbâcsite cu dulcegării ieftine. Îmi încalţ ultima şosetă vişinie. Port cu mine ultimele iluzii ale zilei de ieri.

Încerc să renunţ la patul resemnării şi să reactivez toate simţurile de dinaintea ta. Cuvinte reci îmi lovesc faţa. Le opresc cu atacuri mintale puternice care acţionează ca o radieră naturală. Ai oprit toate funcţiile corpului meu pentru câteva secunde.

Mă ridic. Respir realitatea. Tai o felie din lămâia semnată de tine. Arunc tensiunea şi tremurul. Refuz să înghit efectul placebo. Privesc dincolo de fereasta închisă a balconului meu. Soarele e mai cald atunci când eşti singur.

Sunt ferită acum. Imunizată. Curată.