Gandul de azi...

...azi iar e o zi ciudata, parca rupta dintr-un film.

Azi m-am trezit foarte tarziu, cu toate ca imi propusesem un 8, maximum 8 si jumatate.

Inca nu imi dau seama ce imi face viata ciudata. Poate prezenta ta, prezenta ce transforma orice traire in ceva mai intens decat de obicei.


Oboseala nu. Lipsa energiei nu. Poate ma schimb, cresc, asimilez toate experientele si le transform intr-un usor egoism si curaj nebunesc. Poate voi gresi din nou, mai puternic, tocmai pentru a creste si mai mult...Nu stiu.

Da. Sunt multumita de mine, de ceea ce am reusit sa construiesc pana acum, de modul meu de a fi. Mi-e drag de prietenii mei vechi, de faptul ca ii am...Mi-e drag de parintii mei si sunt mandra de al' mic...

Dar eu? Eu? Ma simt al naibii de singura. Si nimic nu e suficient. Absolut nimic. Am atatea de facut si ma pierd in detalii de genul asta. STiu, poate parea absurd. Poate m-am plafonat. Poate trebuie sa schimb jobul. Sau poate am nevoie de cineva care sa ma ia acum in brate si sa-mi spuna ...cateodata poti fi nebuna de-a dreptul...hai fii cuminte!...

Vreau sa plang. Sunt atat de slaba incat ma voi intarii cu lacrimi. Da...voi sta zece minute, voi scoate tot, imi voi spala fata, voi pune un jeans, o camasa, un gand bun si voi pleca la lucru.

Voi face lucrurile ca si pana acum. Fara sa le gandesc prea mult. Voi incerca sa imi fac ordine in birou.

Sa il redecorez. Poate cumpar si niste flori. Ma gandeam serios sa fac asta....

Hai mah ca va fi bine!