M-am intoxicat cu tine. Plămânii mei respiră răsuflarea ta. Fiecare parte a corpului meu arde in locurile atinse de tine. Mintea înşiră fără oprire imagini colorate, braţe, zâmbete, lacrimi. Buzele mele poartă, ca un tatuaj, săruturile tale scurte şi apăsate. Mâinile îmi sunt amorţite şi îngheţate.
Tuşesc cuvintele tale şi mă acopăr cu o plapumă de speranţe rupte şi îmbâcsite cu dulcegării ieftine. Îmi încalţ ultima şosetă vişinie. Port cu mine ultimele iluzii ale zilei de ieri.
Încerc să renunţ la patul resemnării şi să reactivez toate simţurile de dinaintea ta. Cuvinte reci îmi lovesc faţa. Le opresc cu atacuri mintale puternice care acţionează ca o radieră naturală. Ai oprit toate funcţiile corpului meu pentru câteva secunde.
Mă ridic. Respir realitatea. Tai o felie din lămâia semnată de tine. Arunc tensiunea şi tremurul. Refuz să înghit efectul placebo. Privesc dincolo de fereasta închisă a balconului meu. Soarele e mai cald atunci când eşti singur.
Sunt ferită acum. Imunizată. Curată.
A... si... ho capito sig. Anna!
RăspundețiȘtergereLo stesso bastardo...
Muah ragazza!
indubitabil !
RăspundețiȘtergereVreau carte scrisa de tine
RăspundețiȘtergereFerita, imunizata, curata... pentru o noua inspiratie. Pentru un nou fum...
RăspundețiȘtergere