Tot ce iubesc începe în palmele mamei şi se termină în braţele tale.
E o a patra dimensiune unică, pe care o împart doar eu cu mine.
Adun în fiecare zi, bucăţele fără o formă precisă şi încerc să redesenez fiecare traseu de lumină în parte.
Reuşesc deseori să calculez cu precizie începuturile din palmele mamei.
Mijlocul călătoriei până la poveţele tatei.
Pielea ta rămâne, încă, ecuaţia fără fine.
Şi număr, încerc.
Ajung la braţele tale şi totul se sfârşeşte.
Eşti un triunghi perfect.
Eşti geometrie.
hmmm ... abstract!
RăspundețiȘtergere