Mâine poate îţi folosesc foşnetul mâinilor.
După ce voi fi terminat fiecare părticică de energie a corpului tău,
Voi tăcea.
Tu, lipsit de vlagă şi confuz, mă vei striga.
Mă vei vrea înapoi.
Mă vei urî.
Mă vei căuta în gânduri.
Eu, agitată şi zâmbitoare, te voi privi glumind.
Te voi lăsa o vreme să rătăceşti în ideea singurătăţii.
Să te sperii. Să te doară. Să tremuri.
Apoi te voi strânge protector in braţe.
Te voi realimenta cu amintiri.
Vei prinde viaţă.
Vei trăi. Vei retrăi.
Şi luni...luni voi începe din nou să cânt.
Mai bine. Mai puternic.
Voi cânta cu fiecare celulă a trupului tău.
Vei spera. Vei visa. Vei avea.
Apoi...din infinit vei avea nimic.
Din cald...vei avea întuneric.
Şi eu... infinit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ți-a plăcut? Poți să îmi spui aici: