Tatei

Tată,

Am ajuns. Sunt bine. Ai reuşit.

Poate nu eşti pe deplin mulţumit de realizarea ta, însă ai reuşit!
Nu sunt fata băieţoasă şi isteaţă despre care ai crezut mereu că va lucra "cu ei". Nici nu sunt domnişoara cochetă şi sensibilă a bunicii...Nu sunt perfectă şi nici nu îmi doresc. Nu coc prăjituri şi nu miros în fiecare seara a tocană. Nici a parfumuri scumpe. Nu funcţionăresc prin nici un birou ponosit şi negociez numai cu bărbaţi. Fireşte, cu bărbaţi capabili. Nu petrec ore pentru a mă hotărî care este culoarea pe care doresc să o port în parc. Simplu. Fără să mă rup de feminitate, fără să fiu băieţoasă.

Nu plâng dacă se cântă lent şi nimeni nu mă cheamă la dans. Nu refuz nici un dans din teama de a nu greşi vreun pas. Nu mă îmbăt...des...Nu spun glume porcoase. Râd la glumele suficient de porcoase cât să fie comice. Nu am încredere în femei...Decât în prietenele mele vechi...Nu mă agăţ de orice bărbat...decât dacă are burtică şi o inteligenţă destul de mare cât să nu lase burtica să crească. Nu îmi plac fotbaliştii şi nu vreau unul. Nu imi plac bărbaţi parfumaţi cu feromoni care poartă în muşchi o punguţă de hormoni sexuali.

Ador caii. Şi mi-ar plăcea să sar cu paraşuta. Imi plac câinii...doar de asta am adunat acasă atâtea animăluţe canine care îţi umplu curtea şi îţi rod pantofii...

Mă bucur de fiecare apreciere pe care o primesc. Sunt geloasă. Şi naivă. Ca tine. Sunt caldă. Sunt rece. Nu pot urî. Sunt incapabilă să urăsc. Uit uşor greşelile celor din jurul meu şi, din fireasca naivitate nativă, mă aştept la acelaşi răspuns din partea lor.

Simt tot ce visez. Îmi trăiesc visele. Sufăr. Mă bucur. Mor. Visez cu tumultul neuronilor pe care i-am moştenit de la tine. Visez cu fiecare celulă a corpului meu...In vise fac totul.

Am ochii tăi. Şi văd aceleaşi lucruri pe care le vedeai şi tu acum 24 de ani. Am buzele tale. Şi sărut ceea ce ai săruta şi tu dacă ai avea 24 de ani. Am inima ta. Iubesc si plac, la fel ca tine, Tată!

Acum, sunt aici. Şi am nevoie, încă o dată, de mâna ta. Am nevoie de cald şi sigur. De miros de vreascuri şi portocală. De poveşti. De amintiri. De sfaturi. De idei, proiecte şi certitudini. De îndemnuri. De cearta ta. De mirosul de calcar din laboratorul tău şi de mersul obosit către casă. De ciocolata cu napolitană şi alune. De mama. De micuţele mâini ale fratelui meu. De Guliver.

Am ajuns Tată! Am ajuns la răspunsul întrebării tale... "Oare când ajungi şi tu mare?" ... Uite! Acum!